Prin contrast, conducatorul din timpul celui de-al Doilea Val manuia o putere impersonala si din ce in ce mai abstracta. El avea de luat mult mai multe decizii in domenii incomparabil mai variate, de la manipularea mijloacelor de informare pana la gestiunea macroeconomica. Deciziile lui, pentru a fi executate, trebuiau sa treaca printr-un intreg lant de organizatii si organisme aflate in complexe raporturi reciproce pe care el le cunostea si le orchestra. In locul unui numar mic de vasali, el trebuia sa manipuleze o gama complicata de elite si subelite. In plus, autoritatea sa - chiar daca era un dictator totalitar - era cel putin nominal ingradita de Constitutie, de precedentul juridic, de revendicarile partidelor politice si de forta opiniei de masa.
[....]
Civilizatia in formare a celui de-al Treilea Val reclama un tip de conducere cu totul nou. Nu este inca intru totul clar ce calitati ar trebui sa aiba conducatorii celui de-al Treilea Val. S-ar putea sa descoperim ca puterea unui conducator rezida nu in vointa sa imperativa, ci tocmai in capacitatea sa de a-si pleca urechea la opiniile altora; nu in forta bruta, ci in imaginatie; nu in magalomanie, ci in recunoasterea limitelor firesti ale conducerii in aceasta lume noua."
Alvin Toffler, Al Treilea Val
